Ce este medierea?

Medierea este o modalitate de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă cu ajutorul unui terţ specializat numit mediator. Scopul acesteia este ca într-un cadru ce facilitează comunicarea şi împăciuirea părţilor, organizat de mediator, părţile însele să ajungă la o concluzie cu privire la modul în care se poate soluţiona litigiul dintre ele, fără ca judecătorul să mai stabilească cine are şi cine nu are dreptate. Această procedură nu este obligatorie. Dacă aţi apelat la mediere, puteţi renunţa oricând la ea.

Când se poate apela la mediere?

Dacă încă nu aţi sesizat instanţa, vă puteţi adresa mediatorului şi apoi, dacă medierea reuşeşte, vă puteţi prezenta notarului public în vederea autentificării acordului de mediere. Dacă aţi formulat deja o cerere de chemare în judecată (în materie civilă) sau o plângere prealabilă (în materie penală) puteţi să vă adresaţi mediatorului în orice fază a procesului şi să prezentaţi judecătorului contractul de mediere (înscrisul prin care dvs şi partea adversă acceptaţi procedura medierii şi angajaţi un mediator) pentru a suspenda soluţionarea cauzei. Ulterior, acordul de mediere se va prezenta judecătorului pentru validare.

În ce tipuri de litigii se poate apela la mediere?

Puteţi cere ca mediatorul să vă faciliteze soluţionarea litigiului prin mediere:

- în orice litigiu de natură civilă;

- în orice litigiu de natură comercială;

- în litigiile de familie: neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorţul şi cererile accesorii acestuia;

- în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor: în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

- în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă;

- în materie penală: dacă se vizează încetarea procesului penal prin împăcarea părţilor sau retragerea plângerea prealabilă: medierea e posibilă numai pentru infracţiunile pentru care legea cere plângerea prealabilă a persoanei vătămate (ameninţare, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală din culpă, abandon de familie etc) sau permite împăcarea părţilor (seducţie, tulburare de posesie etc); dacă se vizează ajungerea la o înţelegere numai cu privire la despăgubirile pretinse: medierea e permisă pentru orice infracţiune. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Care sunt costurile medierii?

Dacă nu convin altfel, ambele părţi vor suporta onorariul mediatorului, care este negociabil. În cauzele civile, când una dintre părţi are venitul pe membru de familie de până la 500 lei, aceasta poate cere judecătorului ca statul să plătească suma achitată drept onorariu către mediator dacă partea a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior începerii procesului sau a solicitat medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Dacă venitul este de până la 800 lei, statul poate suporta 50% din sumă.

Care sunt avantajele medierii?

- litigiul dintre părţi se poate finaliza într-un timp scurt, de la câteva zile la câteva săptâmâni;

- ambele părţi angajează un singur mediator, care rămâne astfel imparţial; pentru persoanele cu venituri mici, în anumite condiţii suma achitată mediatorului se restituie;

- părţile pot fi însoţite de avocaţi în faţa mediatorului atunci când complexitatea cauzei o impune

- discuţiile dintre părţi nu au loc în public, ci în biroul mediatorului în condiţii de confidenţialitate; procedura din faţa judecătorului nu va avea loc în sala de judecată, ci în camera de consiliu;

- soluţia finală este avantajoasă pentru toate părţile implicate;

- taxele de timbru achitate la momentul depunerii acţiunii la instanţă se restituie în întregime;

- hotărârea dată de judecător se obţine imediat şi este executorie fără nicio altă formalitate.

Cine este si care e rolul mediatorului?

Mediatorul este absolvent de studii superioare (nu neaparat juridice), cu experienţă în profesia sa de minim 3 ani şi care a absolvit un curs de specializare în comunicare. Mediatorul doar asistă părţile în procedura de negociere între ele a soluţiei. El nu este o persoană cu putere de decizie, ci va explica părţilor care sunt regulile şi avantajele ca ele însele să stabilească cum pot încheia litigiul în condiţii avantajoase pentru fiecare.

Care este implicaţia judecătorului în procedura medierii?

Dacă medierea reuşeşte, părţile încheie în faţa mediatorului un înscris numit "acord de mediere" care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. El poate fi supus verificării judecătorului. Dacă acesta găseşte că părţile au tranzacţionat drepturi permise de lege va încuviinţa acordul de mediere; este posibil ca părţile să se înţeleagă şi parţial, adică asupra unor aspecte din cele cu care au sesizat judecătorul. Pentru aceasta, părţile se pot prezenta în orice zi la judecător care în camera de consiliu şi în procedură urgentă, poate chiar în aceeaşi zi, va emite hotărârea. Din momentul pronunţării sale, hotărârea este executorie indiferent dacă se exercita sau nu calea de atac a recursului. Aceasta înseamnă că părţile o pot executa voluntar sau apela direct la executorul judecătoresc pentru a o pune în executare în mod silit. Adupra petitelor de cerere cu privire la care părţile nu s-au înţeles, procesul va continua obişnuit.